Oboseala cognitiva - putin cunoscuta, dar extrem de periculoasa

14.01.2018 - În fiecare an, în Franța, se înregistrează 5.000 de noi cazuri de screloză în plăci, în total sunt 80.000 de bolnavi. Este prima cauză non-traumatică de handicap sever la tineri cu vârste între 20-40 de ani.
Traumatismele craniene sunt principala cauză a mortalității și de handicap sever la persoanele de peste 45 de ani (peste 15.o00 de cazuri pe an, adică peste o jumătate de persoane cu schele grave).
Maladia Parkinson este a doua cea mai frecventă maladie neurodegenerativă (după Alzheimer). Debutează de obicei între 45 și 70 de ani (14.000 noi cazuri pe an, 150.000 de persoane afectate, în Franța).
Accidentul vascular cerebral este prima cauză de handicap dobândit și a doua cauză de demență. Vârsta medie la care se întâmplă este 69 de ani, dar 25 la sută dintre victimele AVC-ului au mai puțin de 55 de ani. Sunt peste 70.000 de cazuri de AVC care nu se soldează cu deces, anual, în Franța.
Punctul comun al tuturor acestor patologii foarte diferite este oboseala cognitivă. De ea suferă 70 la sută dintre persoanele diagnosticate cu screloză în plăci, la fel e procentajul și în cazul persoanelor cu Parkinson sau care au suferit un AVC. De notat că pentru 40 la sută dintre persoanele cu screloză în plăci, oboseala cognitivă este simptomul care duce cel mai mult la invaliditate (mai mult decât spasticitatea, tulburările de urinare sau sexuale, mersul, durerile sau depresia).
Nu dispunem, în zilele noastre, de nicio soluție terapeutică. Psihostimulantele folosite în tratamentul narcolepisiei și hipersomniei sunt ineficiente. Permit, totuși, persoanelor care suferă de o oboseală ieșită din comun să rămână treze fără efecte secundare.
Primul lucru pe care îl verifică un medic este dacă persoanele atinse de oboseală cognitivă suferă efectiv și de lipsa unui somn odihnitor. Întrebați, pacienții spun că somnul lor este „normal”, dorm tot atât timp cât dormeau înainte de a li se pune diagnosticul sau înainte de suferi accidentul. Însă grație progreselor realizate în studierea somnului și a mecanismelor implicate, știm deja acum că în ciuda unei durate de somn normale, eficiența somnului nu este acceași.