Majoritatea autorităţilor ştiinţifice par să se opună cu vehemenţă oricărei pedepse corporale, de la uşoara bătaie cu palma la fund la alte forme mai serioase. De exemplu, Academia Americană de Pediatrie se opune pedepselor corporale deoarece acestea au „o eficacitate limitată“ şi „efecte adverse potenţial nocive“. Într-un material destinat publicului larg, psihologul Alan Kazdin afirma în anul 2008 că bătaia cu palma la fund (spanking, în limba engleză) sunt asociate cu o mulţime de efecte adverse, atât în copilărie (agresivitate, rezultate şcolare slabe, depresie), cât şi la vârsta adultă (cancer, boală cardiacă, boli respiratorii). A.J. Zolotor, de la Departamentul de Medicină de Familie al Universităţii din Carolina de Nord (Chapel Hill), susţine că pedepsele corporale „sunt asociate cu o lungă listă de consecinţe adverse asupra dezvoltării, comportamentului şi sănătăţii“ copilului. Mai multe studii – despre care se menţionează frecvent în literatura de specialitate – au demonstrat existenţa unei legături între aplicarea pedepselor corporale şi o varietate de probleme comportamentale şi de sănătate mintală. În introducerea unui studiu recent realizat cu participarea unor cercetători din mai multe ţări din Uniunea Europeană, inclusiv din România, se menţionează că „o metaanaliză a relaţiei dintre pedeapsa corporală şi rezultatele adverse asupra sănătăţii mintale a dus la constatarea că pedeapsa corporală s-a asociat cu 11 experienţe şi comportamente importante din copilărie, printre care agresivitate crescută şi comportament antisocial“.
O metaanaliză este, pe scurt (şi simplificând), o analiză a altor analize, un studiu care reuneşte date din mai multe studii care au abordat acelaşi subiect, procesându-le prin mijloace statistice adecvate, sofisticate, ca şi cum ar fi un singur studiu pe o populaţie mult mai mare. Metaanaliza menţionată anterior, realizată de Elizabeth Thompson Gershoff, de la Universitatea Columbia, din SUA, a evaluat următoarele 6 comportamente şi experienţe, măsurate în copilărie: complianţa imediată (conformarea copilului la regulile impuse de părinte); internalizarea morală (adoptarea interioară a valorilor şi a atitudinilor aşteptate de societate, astfel încât acestea să nu fie determinate doar de consecinţele externe, ci să vină „din interior“); agresivitatea copilului; comportamente delincvente şi antisociale; calitatea relaţiei părinte-copil; sănătatea mintală şi abuzarea fizică a copilului. La aceste 6 experienţe şi comportamente, s-au adăugat încă 5, măsurate la vârsta adultă: agresivitatea, comportamente criminale şi antisociale, sănătatea mintală şi abuzarea propriului copil sau a partenerului de viaţă (de către cel care în copilărie a fost supus pedepselor corporale).
Analizând cu instrumente statistice adecvate relaţia dintre aplicarea pedepsei corporale şi fiecare dintre aceste 11 variabile, E.T. Gershoff a constatat că există o asociere semnificativă statistic pentru fiecare dintre ele, efectul fiind redus pentru 3 dintre acestea (sănătatea mintală la vârsta adultă, abuzul la vârsta adultă asupra propriului copil sau a partenerului, internalizarea morală); pentru 4, efectul a fost între redus şi moderat (comportamentul delincvent şi antisocial în copilărie, comportamentul criminal şi antisocial la vârsta adultă, sănătatea mintală în copilărie, agresivitatea în copilărie), pentru 2, efectul a fost moderat (agresivitatea la vârsta adultă, calitatea relaţiei părinte-copil). Pentru tendinţa de abuzare fizică a copilului efectul a fost moderat spre mare, iar pentru complianţa imediată efectul a fost mare. Dintre acestea, singurul efect dezirabil, complianţa imediată, a avut efectul cel mai mare, indicând (cel puţin pe termen scurt) o bună eficacitate a pedepselor corporale în atingerea comportamentelor aşteptate de părinţi (sau de persoanele care îngrijesc copilul). Acest beneficiu este însă însoţit de 10 experienţe şi comportamente nedorite: internalizare morală redusă (copilul nu îşi însuşeşte valorile şi atitudinile pe care şi le-ar dori părintele), agresivitatea copilului şi comportamentele delincvente şi antisociale cresc, sănătatea mintală în copilărie este afectată, există riscul ca pedeapsa să se transforme în abuz fizic, copilul devenit adult va tinde să aibă o agresivitate crescută şi comportamente criminale şi antisociale, sănătatea mintală ca adult îi va fi afectată şi va exista un risc crescut ca, la rândul său, copilul devenit adult să îşi abuzeze fizic copilul sau soţul/soţia. Acestea sunt rezultatele metaanalizei lui E.T. Gershoff, citate până acum de alţi cercetători (conform motorului de căutare Google) de nu mai puţin de 1.491 de ori.
…dar nu tabloul complet
Numeroasele voci care citează (de cele mai multe ori într-o manieră foarte concisă) concluziile cercetătoarei americane par adesea să facă abstracţie de limitările studiului, de clarificările şi de observaţiile autoarei referitoare la interpretarea acestor date. „În primul rând şi înainte de toate“ (acestea sunt cuvintele lui E.T. Gershoff), corelaţiile nu dovedesc cauzalitatea. „Deoarece aceste metaanalize sunt bazate în principal pe studii corelaţionale, pedeapsa corporală aplicată de părinţi nu poate fi identificată în mod definitiv ca fiind cauza acestor comportamente şi experienţe, cu excepţia complianţei imediate. Pentru unele dintre comportamentele copilului luate în considerare în metaanalize, este posibil ca direcţia cauzală să fie inversă faţă de ceea ce ar putea fi de aşteptat (de ex. copiii agresivi tind să atragă mai multe pedepse corporale de la părinţii lor). În plus, ar putea să existe şi o a treia variabilă, care să prezică atât utilizarea de către părinţi a pedepsei corporale, cât şi stilul de disciplinare inconsecvent[1] al părinţilor. (…) Metaanalizele nu vor fi niciodată capabile să elimine complet asemenea explicaţii alternative.“ De asemenea, cercetătoarea a atras atenţia asupra problemei validităţii concluziilor unor studii retrospective privind comportamentele din copilărie realizate pe baza întrebărilor puse la vârsta adultă.
sursa: semneletimpului.ro
