07.06.2023 - Cumpăratul patologic, cumpăratul compulsiv sau oniomania sunt termeni diferiţi pentru a descrie același fenomen, în care indivizii sunt preocupaţi de cumpărături și suferă de episoade recurente de shopping compulsiv, în care pierd controlul asupra propriului comportament de consum. Shoppingul frecvent, deși poate dobândi o alură compulsivă, este în afara graniţelor patologice, avertizează specialiștii.Diferenţa majoră este că, în timp ce cumpărătorii obișnuiţi își motivează cumpărăturile subliniind valoarea sau utilitatea produselor, cumpărătorii compulsivi deseori vor cumpăra lucruri care nu le sunt de folos și care nici măcar nu au valoare, cu scopul principal de a-și îmbunătăţi dispoziţia sau imaginea de sine, de a obţine recunoaștere socială sau de a scăpa temporar de stres. Și, deși aceste episoade sunt urmate de sentimente de vină, de rușine și sunt acompaniate de probleme financiare, legale sau relaţionale, persoanele în cauză nu vor înceta să cumpere.,De asemenea, faţă de cumpărătorii obișnuiţi, care de obicei își fac un plan și își calculează bugetul dinainte, cumpărătorii compulsivi cumpără din impuls, fără să plănuiască acest lucru și, prin urmare, achită de multe ori cu un card de credit și adună datorii.
Adevărul este că, deși ideea existenţei unei astfel de patologii a luat naștere la începutul secolului al XIX-lea, nu a fost de interes decât printre psihanaliști, intrând pe radarul experţilor medicali abia la începutul anilor 1990, când au început să răsară primele cazuri de studii clinice.
Încercările de a stabili o simptomatologie clară pentru a putea pune un diagnostic medical au fost criticate de unii ca o tentativă de a transforma o problemă morală trivială într-o patologie pentru a vinde mai multe medicamente, în același mod în care astăzi copiii cu un exces minor și natural de hiperactivitate sau adulţii cu anxietate sunt imediat supuși unui tratament medicamentos.
În ce privește vârsta la care se instalează această patologie, marja este între 18 și 34 de ani, unele studii indicând o prevalenţă mai ridicată în rândul tinerilor, iar alte studii – o prevalenţă mai ridicată în jurul vârstei de 30 de ani. Factorii comuni par să fie părăsirea căminului părintesc sau deschiderea primelor linii de credit. Aceste rezultate susţin realitatea economică observată în alte studii. Având în vedere că obiceiul de a fi la curent cu trendurile și noutăţile este prevalent în rândul tinerilor, al generaţiei care a crescut cu internetul, era poate de așteptat ca aproape jumătate dintre mileniali (tinerii între 18 și 34 de ani) să petreacă zilnic o oră pe site-uri cu articole de vestimentaţie, chiar fără să cumpere. Ceea ce nu înseamnă că tot atâţia sunt dependenţi. Studii realizate în rândul studenţilor poziţionează prevalenţa în jurul valorilor de 1,9-5,2%, depinzând de metodologie. Dar, având în vedere că procentul celor care petrec timp zilnic pe site-uri vestimentare crește odată cu scăderea vârstei și ţinând cont că obiceiurile financiare care se formează devreme în viaţă par să persiste de-a lungul vieţii, ne vom concentra atenţia asupra celor mai tineri. Pe măsură ce numărul tinerilor între 13 și 24 de ani care spun că nu pot trăi fără internet crește, iar tot mai multe companii își mută strategic bugetele de publicitate în mediul online, ne putem aștepta ca tot mai mulţi elevi și studenţi să dezvolte comportamente de consum nocive, care să îi predispună la tot soiul de patologii psihice.
