29.11.2017- După ce au luptat în Primul Război Mondial şi au înfăptuit Unirea, veteranii armatei României au donat bani pentru monumentul ridicat în cinstea lor. 7 milioane de lei sunt banii strânşi din donaţii şi folosiţi pentru ridicarea Arcului de Triumf din Bucureşti.
La inaugurarea de la 1 Decembrie 1936, Arcul de Triumf din Bucureşti era împodobit cu portretele suveranilor Unirii: regele Ferdinand şi regina Maria. De-o parte şi de cealaltă, sculptate în marmură, se aflau două proclamaţii ale lui Ferdinand: prima pentru intrarea în război, din 14/27 august 1916, cealaltă din ziua triumfală a Încoronării de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. De altfel, prima versiune a Arcului de Triumf fusese ridicată chiar pentru serbările Încoronării, care au ţinut trei zile. La întoarcerea regelui şi reginei Maria de la Catedrala Reîntregirii unde îşi primiseră coroanele, era nevoie ca victoria să fie celebrată la fel de fastuos şi la Bucureşti. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Petre Antonescu.
„Timpul era însă foarte scurt. Şi atunci au făcut fundaţiile din beton definitive şi au îmbrăcat peste tot, din materiale lemnoase, pânze şi alte lucruri pentru ca să poată să aibă loc intrarea în Bucureşti a regelui şi reginei. Structura au gândit-o bine, definitiv, iar faţada provizoriu. S-a crezut că în câţiva ani lucrurile se vor rezolva, din păcate nu s-au rezolvat. Şi au trecut 14-15 ani, până în 1935-1936, datorită şi poziţiei presei în acea perioadă, cum e posibil să lăsăm această construcţie? Lumea nu ştia că fundaţia fusese făcută solid, trebuie dărâmată. Şi atunci s-au alocat bani în timpul lui Carol al II -lea”, explică inginerul Nicolae Noica.
Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor monumente din vremea Coroanei de Oţel, nu toţi banii au venit de la bugetul de stat. Pentru Arcul de Triumf, subscripţia publică iniţiată în 1935 şi sprijinită de multe asociaţii ale veteranilor de război, a strâns în jur de 7 milioane de lei.
La inaugurarea de la 1 Decembrie 1936, Arcul de Triumf din Bucureşti era împodobit cu portretele suveranilor Unirii: regele Ferdinand şi regina Maria. De-o parte şi de cealaltă, sculptate în marmură, se aflau două proclamaţii ale lui Ferdinand: prima pentru intrarea în război, din 14/27 august 1916, cealaltă din ziua triumfală a Încoronării de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. De altfel, prima versiune a Arcului de Triumf fusese ridicată chiar pentru serbările Încoronării, care au ţinut trei zile. La întoarcerea regelui şi reginei Maria de la Catedrala Reîntregirii unde îşi primiseră coroanele, era nevoie ca victoria să fie celebrată la fel de fastuos şi la Bucureşti. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Petre Antonescu.
„Timpul era însă foarte scurt. Şi atunci au făcut fundaţiile din beton definitive şi au îmbrăcat peste tot, din materiale lemnoase, pânze şi alte lucruri pentru ca să poată să aibă loc intrarea în Bucureşti a regelui şi reginei. Structura au gândit-o bine, definitiv, iar faţada provizoriu. S-a crezut că în câţiva ani lucrurile se vor rezolva, din păcate nu s-au rezolvat. Şi au trecut 14-15 ani, până în 1935-1936, datorită şi poziţiei presei în acea perioadă, cum e posibil să lăsăm această construcţie? Lumea nu ştia că fundaţia fusese făcută solid, trebuie dărâmată. Şi atunci s-au alocat bani în timpul lui Carol al II -lea”, explică inginerul Nicolae Noica.
Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor monumente din vremea Coroanei de Oţel, nu toţi banii au venit de la bugetul de stat. Pentru Arcul de Triumf, subscripţia publică iniţiată în 1935 şi sprijinită de multe asociaţii ale veteranilor de război, a strâns în jur de 7 milioane de lei.
