05.05.2024 - Femeile au cu 40% mai multe şanse de a se confrunta cu depresia în perioada perimenopauzei decât cele care nu se confruntă cu niciun simptom al menopauzei, constată un nou studiu condus de cercetătorii de la University College (UCL) din Londra.
Perimenopauza („peri” în limba greacă înseamnă “în preajma”) se referă la o stare de tranziţie a organismului către menopauză, care marchează încheierea perioadei fertile din viaţa unei femei.
Perimenopauza mai este denumită şi menopauza de tranziţie sau premenopauza.
O cercetare, publicată de curând în Journal of Affective Disorders, face o meta-analiză a şapte studii la care au participat 9.141 de femei din întreaga lume (inclusiv din Australia, Statele Unite, China, Olanda şi Elveţia), pentru a înţelege dacă diferite etape ale menopauzei sunt asociate cu un risc diferit de depresie.
Premenopauza apare, de obicei, cu aproximativ trei până la cinci ani înainte de debutul menopauzei. În timpul acestei etape, nivelurile de estrogen şi progesteron ale femeilor încep să fluctueze, ceea ce le determină să experimenteze schimbări de dispoziţie, cicluri menstruale neregulate şi alte simptome ale menopauzei, inclusiv sentimente sporite de depresie.
Această etapă a menopauzei continuă până la un an de la ultima menstruaţie a femeii şi poate dura adesea între patru şi opt ani în total.
Cercetătorii au constatat că femeile aflate la perimenopauză au un risc semnificativ mai mare (aproximativ 40%) de a se confrunta cu simptome depresive şi de a fi diagnosticate cu depresie, în comparaţie cu femeile aflate la premenopauză. Nu a existat o creştere semnificativă a riscului de depresie pentru femeile aflate la postmenopauză în comparaţie cu cele aflate la premenopauză.
Simptomele au fost măsurate cu ajutorul unor instrumente standardizate, recunoscute la nivel internaţional, de auto-raportare, inclusiv Chestionarul de sănătate al pacientului PHQ-9 (care ia în considerare factori precum lipsa de interes în a face lucruri, probleme cu somnul şi sentimente de dispoziţie scăzută).
Limitările studiului
Întrucât fiecare studiu a fost ajustat pentru covariate (alţi factori variabili independenţi) care ar putea afecta rezultatele, cercetătorii nu au putut lua în considerare dacă femeile implicate aveau un istoric anterior de depresie, lucru care s-a dovedit a fi relevant în studiile anterioare.
De asemenea, cercetătorii nu au putut efectua o comparaţie a simptomelor între femeile aflate în perimenopauză şi cele aflate în postmenopauză.
sursa: G4Media
Perimenopauza („peri” în limba greacă înseamnă “în preajma”) se referă la o stare de tranziţie a organismului către menopauză, care marchează încheierea perioadei fertile din viaţa unei femei.
Perimenopauza mai este denumită şi menopauza de tranziţie sau premenopauza.
O cercetare, publicată de curând în Journal of Affective Disorders, face o meta-analiză a şapte studii la care au participat 9.141 de femei din întreaga lume (inclusiv din Australia, Statele Unite, China, Olanda şi Elveţia), pentru a înţelege dacă diferite etape ale menopauzei sunt asociate cu un risc diferit de depresie.
Premenopauza apare, de obicei, cu aproximativ trei până la cinci ani înainte de debutul menopauzei. În timpul acestei etape, nivelurile de estrogen şi progesteron ale femeilor încep să fluctueze, ceea ce le determină să experimenteze schimbări de dispoziţie, cicluri menstruale neregulate şi alte simptome ale menopauzei, inclusiv sentimente sporite de depresie.
Această etapă a menopauzei continuă până la un an de la ultima menstruaţie a femeii şi poate dura adesea între patru şi opt ani în total.
Cercetătorii au constatat că femeile aflate la perimenopauză au un risc semnificativ mai mare (aproximativ 40%) de a se confrunta cu simptome depresive şi de a fi diagnosticate cu depresie, în comparaţie cu femeile aflate la premenopauză. Nu a existat o creştere semnificativă a riscului de depresie pentru femeile aflate la postmenopauză în comparaţie cu cele aflate la premenopauză.
Simptomele au fost măsurate cu ajutorul unor instrumente standardizate, recunoscute la nivel internaţional, de auto-raportare, inclusiv Chestionarul de sănătate al pacientului PHQ-9 (care ia în considerare factori precum lipsa de interes în a face lucruri, probleme cu somnul şi sentimente de dispoziţie scăzută).
Limitările studiului
Întrucât fiecare studiu a fost ajustat pentru covariate (alţi factori variabili independenţi) care ar putea afecta rezultatele, cercetătorii nu au putut lua în considerare dacă femeile implicate aveau un istoric anterior de depresie, lucru care s-a dovedit a fi relevant în studiile anterioare.
De asemenea, cercetătorii nu au putut efectua o comparaţie a simptomelor între femeile aflate în perimenopauză şi cele aflate în postmenopauză.
sursa: G4Media
