20.03.2024 - În fiecare an, la 20 martie, întreaga planetă marchează Ziua Internaţională a Fericirii.Ziua Internaţională a Fericirii a fost instituită în cadrul celei de-a 66-a reuniuni a Adunării Generale a ONU, la 12 iulie 2012, iar în cuvântul său de atunci, secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, artăta că: “lumea are nevoie de o nouă paradigmă economică, una care să recunoască egalitatea dintre cei trei stâlpi ai dezvoltării sustenabile: social, economic şi cel care ţine de bunăstarea mediului. Cei trei sunt indivizibili şi împreună definesc, în mare, fericirea la nivel global”.
Propunerea de adoptare a unei zile internaţionale a fericirii, a venit la iniţiativa Regatului Buthan, ţară care a adoptat, în premieră mondială, un sistem naţional de de măsurare a progresului prin intermediul fericirii – mai exact „sporul naţional de fericire” (şi nu indicatori precum „Produsul Intern Brut”), un parametru care ar cuantifica cumulat evoluţia stării de sănatate, a statutului social, evoluţia fizică şi bunăstarea spirituală a locuitorilor micului stat, care a atras interesul imediat al factorilor de decizie la nivel mondial.
Deşi absolut toate analizele şi estimările privind individul, la nivel mondial, făceau referiri la indicatori financiari, luarea în considerare a iniţiativei Bhutanului nu este deloc întîmplătoare, având în vedere că acest stat a avut, cel puţin în ultimii ani, o dezvoltare care i-a suprins până şi pe cei mai mari analişti ai lumii. Să spunem doar că în perioada 1995 – 2015, Bhutanul şi-a dublat speranţa de viaţă, a realizat investiţii masive în infrastructură şi a crescut aproape la 100 % gradul de şcolarizare al copiilor din regat.
Bhutanul este un regat aflat pe versantul sudic al Munților Himalaya, între China și India, iar de la nord la sud, teritoriul ţării are o lungime de doar 200 km. Suprafaţa ţării este de circa 47.000 de km2 iar populaţia numără circa 700.000 de locuitori.
Bhutanul are un relief muntos, altitudinea statului variind între 2000 și 5000 de metri, cel mai înalt punct fiind vârful Kula Kangri, situat la 7554 m, iar spre sudul ţării cresc păduri tropicale.
Bhutanul are un singur aeroport – pe care se poate ateriza în condiţii de îndemânare extremă a pilotului – , nu are cale ferată, iar fumatul este interzis în toate locurile publice sau private (turiştilor fiindu-le totuşi permisă introducerea ţigărilor în ţară contra unor taxe „speciale”).
Până acum aproape 25 de ani, ţara era închisă turiştilor, dar nu în scopul întreţinerii vreunei dictaturi, ci pentru a nu altera bogata cultură şi tradiţiile locale. Abia după anul 2000 turiştilor le-a fost permisă vizitarea ţării, iniţial sub formă de „contingente” şi contra unor taxe standard – 200 de euro pe zi în regim all-inclusive. Tot în aceeaşi perioadă a fost demarată construcţia de unităţi turistice capabile să găzduiască turişti.
Abia la sfârşitul anilor ’90, bhutanezii au descoperit pentru prima oară lumea în urma autorizării achiziţiei de televizoare şi de instalare de antene parabolice, prin deschiderea unui canal de televiziune bhutanez, iar accesul la internet a fost inaugurat în 2002.
Însă cei care au avut privilegiul de a vizita acest teritoriu spun că merită toţi banii, fiind o destinaţie care aproape că „îţi taie răsuflarea”. Desigur asta înseamnă şi un bonus de fericire pentru oaspeţii micului regat.
sursa: Rador
