06.06.2021 - O boală epidemică, denumită ulterior SIDA ("sindromul imunodeficienţei umane dobândite"), a fost descrisă pentru prima oară, la data de 5 iunie 1981, de către medicul Michael Gottlieb de la UCLA Medical Center (SUA), specializat în imunologie.
Medicul a descris în "Morbidity and Mortality Weekly Report", jurnalul săptămânal al CDC ("Centers for Disease Control and Prevention"), o înmulţire de cazuri rare de pneumonie produsă de ciuperca Pneumocystis carinii. Această infecţie micotică a fost depistată anterior exclusiv la pacienţii cu sistem imun alterat din motive diferite, însă Gottlieb le-a depistat la cinci bărbaţi homosexuali anterior sănătoşi. Acest raport medical este considerat începutul raportărilor SIDA.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981.
În perioada 1970-1980, virusul s-a transmis în mod tăcut, fără a fi cunoscut ca atare şi a declanşat boala SIDA, în mai multe zone ale globului, potrivit site-ului www.stopsida.ro. În 1981, în SUA se raportează mai multe cazuri de Sarcom Kaposi şi pneumonii cu Pneumocystis carinii (boli rare la tineri şi cu evoluţie de obicei bună), care nu cedează la medicaţia obişnuită, mai ales la tinerii homosexuali. Până la sfârşitul anului 1981 sunt raportate cazuri şi la consumatorii de droguri.
În 1982, boala nu are încă un nume oficial şi, de aceea, se fac diverse referiri la ea cu denumiri ce implică mai ales comunitatea homosexualilor, deşi este evidentă prezenţa bolii şi la alte categorii de persoane. În iunie 1982, un raport de cercetare sugerează posibilitatea ca boala să fie provocată de un agent infecţios transmis pe cale sexuală, iar boala a fost semnalată şi la hemofilici. În luna iulie 1982, boala primeşte oficial denumirea de AIDS sau SIDA. Încă se ştiu foarte puţine despre modul de transmitere, iar anxietatea publicului creşte. Iau fiinţă în SUA primele organizaţii nonguvernamentale care luptă împotriva SIDA. Până la sfârşitul anului 1982 a apărut primul caz de copil cu transfuzii multiple, decedat ca urmare a SIDA şi primul caz dovedit de transmitere de la mamă la făt.
Statisticile OMS arată că, în prezent, circa 38 milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu necruţătorul virus. În ciuda faptului ca virusul a fost identificat la începutul anilor '80, peste 35 de milioane de oameni au murit de HIV sau SIDA, făcându-l una dintre cele mai distructive pandemii din istorie, apreciază www.worldaidsday.org.
Potrivit statisticilor Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş", în România, se înregistrau, la 31 decembrie 2019, 16.486 persoane infectate HIV/SIDA în viaţă, dintr-un total cumulativ de 24.936. Numărul persoanelor aflate în tratament şi profilaxie post-expunere la sfârşitul anului 2019 era de 13.437. Din 1985 până la 31 decembrie 2019, s-au înregistrat 7.687 de decese, menţionează site-ul https://unopa.ro. Din cele 794 de cazuri noi de infecţie cu HIV/SIDA identificate pe parcursul anului 2019 au fost depistate 454 de persoane infectate cu HIV şi 340 de persoane diagnosticate cu SIDA, fiind înregistrate 171 de decese.
SIDA este o afecţiune provocată de virusul imunodeficienţei umane, HIV, care atacă şi distruge progresiv sistemul imunitar al organismului, arată www.anm.ro. Boala se manifestă prin infecţii grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecţiuni ale creierului şi ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al naşterii şi al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreţii vaginale şi laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conţine anticorpi specifici îndreptaţi împotriva virusului HIV, ceea ce dovedeşte infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuşi purtătoare de virus şi deci susceptibilă să îl transmită. Nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifestă şi SIDA.
Medicul a descris în "Morbidity and Mortality Weekly Report", jurnalul săptămânal al CDC ("Centers for Disease Control and Prevention"), o înmulţire de cazuri rare de pneumonie produsă de ciuperca Pneumocystis carinii. Această infecţie micotică a fost depistată anterior exclusiv la pacienţii cu sistem imun alterat din motive diferite, însă Gottlieb le-a depistat la cinci bărbaţi homosexuali anterior sănătoşi. Acest raport medical este considerat începutul raportărilor SIDA.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981.
În perioada 1970-1980, virusul s-a transmis în mod tăcut, fără a fi cunoscut ca atare şi a declanşat boala SIDA, în mai multe zone ale globului, potrivit site-ului www.stopsida.ro. În 1981, în SUA se raportează mai multe cazuri de Sarcom Kaposi şi pneumonii cu Pneumocystis carinii (boli rare la tineri şi cu evoluţie de obicei bună), care nu cedează la medicaţia obişnuită, mai ales la tinerii homosexuali. Până la sfârşitul anului 1981 sunt raportate cazuri şi la consumatorii de droguri.
În 1982, boala nu are încă un nume oficial şi, de aceea, se fac diverse referiri la ea cu denumiri ce implică mai ales comunitatea homosexualilor, deşi este evidentă prezenţa bolii şi la alte categorii de persoane. În iunie 1982, un raport de cercetare sugerează posibilitatea ca boala să fie provocată de un agent infecţios transmis pe cale sexuală, iar boala a fost semnalată şi la hemofilici. În luna iulie 1982, boala primeşte oficial denumirea de AIDS sau SIDA. Încă se ştiu foarte puţine despre modul de transmitere, iar anxietatea publicului creşte. Iau fiinţă în SUA primele organizaţii nonguvernamentale care luptă împotriva SIDA. Până la sfârşitul anului 1982 a apărut primul caz de copil cu transfuzii multiple, decedat ca urmare a SIDA şi primul caz dovedit de transmitere de la mamă la făt.
Statisticile OMS arată că, în prezent, circa 38 milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu necruţătorul virus. În ciuda faptului ca virusul a fost identificat la începutul anilor '80, peste 35 de milioane de oameni au murit de HIV sau SIDA, făcându-l una dintre cele mai distructive pandemii din istorie, apreciază www.worldaidsday.org.
Potrivit statisticilor Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş", în România, se înregistrau, la 31 decembrie 2019, 16.486 persoane infectate HIV/SIDA în viaţă, dintr-un total cumulativ de 24.936. Numărul persoanelor aflate în tratament şi profilaxie post-expunere la sfârşitul anului 2019 era de 13.437. Din 1985 până la 31 decembrie 2019, s-au înregistrat 7.687 de decese, menţionează site-ul https://unopa.ro. Din cele 794 de cazuri noi de infecţie cu HIV/SIDA identificate pe parcursul anului 2019 au fost depistate 454 de persoane infectate cu HIV şi 340 de persoane diagnosticate cu SIDA, fiind înregistrate 171 de decese.
SIDA este o afecţiune provocată de virusul imunodeficienţei umane, HIV, care atacă şi distruge progresiv sistemul imunitar al organismului, arată www.anm.ro. Boala se manifestă prin infecţii grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecţiuni ale creierului şi ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al naşterii şi al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreţii vaginale şi laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conţine anticorpi specifici îndreptaţi împotriva virusului HIV, ceea ce dovedeşte infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuşi purtătoare de virus şi deci susceptibilă să îl transmită. Nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifestă şi SIDA.
sursa agerpres
