10.11.2025 - Tot mai mulți copii ajung să privească temele cu anxietate, rezistență sau aversiune. Psihologul Radu Leca explică pentru ce apare această reacție și de ce învățarea se transformă, în timp, dintr-un proces natural de dezvoltare într-o obligație apăsătoare. Potrivit specialistului, nu temele în sine sunt problema, ci contextul în care sunt introduse și felul în care sunt gestionate atât de adulți, cât și de sistemul școlar.
Leca spune că, în multe situații, percepția copiilor se modifică atunci când învățarea își pierde sensul. „Mulți copii ajung să vadă temele ca pe ceva negativ pentru că imaginea lor despre învățare se transformă. Dintr-o activitate orientată spre dezvoltare devine o povară impusă, de la care se așteaptă performanță imediată. Când legătura dintre efort și sens lipsește, motivația intrinsecă se topește și rămâne doar senzația că tema e o corvoadă. Temele par o pedeapsă, pentru minor, fiindcă așa a auzit de la tutore, nu un pas spre viitor.”
âUn prim factor este lipsa autonomiei. Copiii nu își pot alege ritmul, modul de lucru sau subiectele, iar acest lucru transformă temele într-o comandă, nu într-o oportunitate de creștere. Leca subliniază: „Când nimeni nu mă întreabă ce vreau să învăț, temele mă apasă.”
Relevanța temelor este la fel de importantă. Dacă exercițiile nu se conectează cu realitatea sau interesele copilului, devin încă o sarcină fără sens. Fără un context practic, informația ajunge să fie memorată mecanic. „De ce să scriu chestii dacă nu vor folosi la nimic?” este întrebarea firească a multor elevi.
Psihologul atrage atenția și asupra modului în care adulții oferă feedback. Corectările punitive, accentul pus exclusiv pe greșeli și presiunea notelor pot eroda încrederea copilului în propriile abilități. „Dacă tot greșesc, mai bine nu încerc.” spune Leca, explicând cum un astfel de climat induce un „mindset fix”, în care copilul se simte blocat între „bun” sau „prost”.
Supraîncărcarea este un alt motiv frecvent. Prea multe teme înseamnă mai puțin timp pentru joacă, odihnă și activități creative — elemente esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă. „Am teme, nu timp să fiu copil.” constată dur psihologul.
Motivația extrinsecă, bazată doar pe note, recompense sau teamă de pedeapsă, reduce interesul real pentru învățare. În astfel de situații, temele devin un ritual mecanic. „Învăț doar pentru note, nu pentru mine.”
Condițiile de acasă influențează considerabil percepția copilului. Lipsa unui spațiu adecvat, a sprijinului parental sau a resurselor digitale transformă temele într-un obstacol dificil de depășit. „Nu am spațiu sau ajutor, temele devin o bătălie.”
sursa: TVR
Leca spune că, în multe situații, percepția copiilor se modifică atunci când învățarea își pierde sensul. „Mulți copii ajung să vadă temele ca pe ceva negativ pentru că imaginea lor despre învățare se transformă. Dintr-o activitate orientată spre dezvoltare devine o povară impusă, de la care se așteaptă performanță imediată. Când legătura dintre efort și sens lipsește, motivația intrinsecă se topește și rămâne doar senzația că tema e o corvoadă. Temele par o pedeapsă, pentru minor, fiindcă așa a auzit de la tutore, nu un pas spre viitor.”
âUn prim factor este lipsa autonomiei. Copiii nu își pot alege ritmul, modul de lucru sau subiectele, iar acest lucru transformă temele într-o comandă, nu într-o oportunitate de creștere. Leca subliniază: „Când nimeni nu mă întreabă ce vreau să învăț, temele mă apasă.”
Relevanța temelor este la fel de importantă. Dacă exercițiile nu se conectează cu realitatea sau interesele copilului, devin încă o sarcină fără sens. Fără un context practic, informația ajunge să fie memorată mecanic. „De ce să scriu chestii dacă nu vor folosi la nimic?” este întrebarea firească a multor elevi.
Psihologul atrage atenția și asupra modului în care adulții oferă feedback. Corectările punitive, accentul pus exclusiv pe greșeli și presiunea notelor pot eroda încrederea copilului în propriile abilități. „Dacă tot greșesc, mai bine nu încerc.” spune Leca, explicând cum un astfel de climat induce un „mindset fix”, în care copilul se simte blocat între „bun” sau „prost”.
Supraîncărcarea este un alt motiv frecvent. Prea multe teme înseamnă mai puțin timp pentru joacă, odihnă și activități creative — elemente esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă. „Am teme, nu timp să fiu copil.” constată dur psihologul.
Motivația extrinsecă, bazată doar pe note, recompense sau teamă de pedeapsă, reduce interesul real pentru învățare. În astfel de situații, temele devin un ritual mecanic. „Învăț doar pentru note, nu pentru mine.”
Condițiile de acasă influențează considerabil percepția copilului. Lipsa unui spațiu adecvat, a sprijinului parental sau a resurselor digitale transformă temele într-un obstacol dificil de depășit. „Nu am spațiu sau ajutor, temele devin o bătălie.”
sursa: TVR
