Atunci când oferim copiilor mai puțin îi învățăm să fie mai recunoscători. Deși pare contradictoriu, aceasta este concluzia la care a ajuns Susan Roberts, terapeut ocupațional în pediatrie, în încercarea de a-i ajuta pe părinți să își învețe copiii ce înseamnă recunoștința.
De cele mai multe ori, părinţii care în copilăria lor au dus lipsa unor anumite lucruri, haine sau jucării, spre exemplu, consideră că trebuie să le ofere copiilor lor tot ceea ce ei nu au avut. Atunci când ei erau copii şi părinţii lor nu le puteau oferi lucruri materiale, se mulţumeau şi erau recunoscători pentru puţinul pe care îl aveau, însă dacă ei, la rândul lor, le-ar oferi copiilor lor tot ceea ce aceştia îşi doresc, este posibil ca aceştia să devină nerecunoscători, crezând că li se cuvine orice, notează theatlantic.com.
Copiii nu ştiu şi nu înţeleg ce efort poate presupune obţinerea unui anumit lucru. Ei nu ştiu ce cheltuieli au părinţii lor, nici cât costă jocurile şi jucăriile lor, nici cât costă pizza lor preferată şi nici ce salarii au părinţii. Dar acest lucru nu înseamnă că ei nu trebuie să înveţe să fie recunoscători pentru ceea ce primesc.
Susan Roberts oferă câteva sfaturi pentru a-i învăţa pe copii să fie recunoscători atunci când este vorba de hrană. Cu câţiva ani în urmă, copiii participau la pregătirea hranei, la aşezarea mesei, la spălarea vaselor, fiind implicaţi în treburile casnice. În prezent, acest lucru nu se mai întâmplă şi în plus, din ce în ce mai frecvent, din lipsă de timp, familiile iau masa la restaurant. Acolo, copiii au posibilitatea să comande ceea ce vor să mănânce, pe când acasă mănâncă ceea ce este pregătit. Roberts recomandă ca în aceste cazuri, părinţii să fie cei care comandă ceea ce vor consuma. De asemenea, ea îi îndeamnă pe părinţi să-i implice şi pe copii atunci când este vorba de cumpărarea alimentelor şi de pregătirea acestora, pentru că în felul acesta vor fi conştienţi de ceea ce presupun aceste lucruri.
La fel se întâmplă şi în cazul jucăriilor; dacă aceştia sunt învăţaţi să aprecieze valoarea şi calitatea acestora. Atunci când copiii cer o listă interminabilă de jucării, părinţii, în loc să încerce să facă faţă cerinţelor, ar trebui să meargă cu copiii la magazin şi acolo, conştientizându-i în măsura posibilităţilor despre costul acestora, să-i determine să aleagă una dintre jucăriile care se încadrează în banii alocaţi în prealabil pentru aceasta. În felul acesta, ei sunt învăţaţi să ia anumite decizii pe cont propriu, să fie responsabili de decizia pe care o iau şi totodată recunoscători pentru ceea ce au obţinut.
