28.10.2025 - Există seri care nu trec odată cu emisia lor. Seri care rămân în minte, în inimă, și parcă îți vorbesc din nou, chiar și după ce lumina din platou s-a stins. Așa a fost seara de 27 octombrie, când Speranța TV și Radio Vocea Speranței au difuzat o nouă ediție din seria „Totul pentru Evanghelie”, sub un titlu care a sunat ca o binecuvântare: „Spuneți-vă sănătate unii altora.”
Tema pare simplă, dar în spatele ei se ascunde o chemare profundă: cum putem îmbina sănătatea cu slujirea, știința cu credința, munca zilnică cu iubirea de oameni?
CÂND MEDICINA DEVINE SLUJIRE
În platou, atmosfera a fost calmă, dar vie.
Prof. drd. Corina-Loredana Diaconu, directorul Școlii Postliceale Sanitare „Doctor Luca” din Cernica, și pastorul Ilie Panaite, directorul școlii din Brăila, nu vorbeau despre profesii, ci despre misiuni.
Amândoi au adus cuvinte simple, dar grele de sens: că sănătatea nu începe în spital, ci în inimă; că mâinile care vindecă trebuie mai întâi să fie pline de compasiune.
Împreună cu ei, Sorin Rubinescu, medic stomatolog și profesor, Ramona Costea, profesor de specialitate, și două eleve, Elena-Alexandra Jubea și Raluca Bratu, au vorbit despre ce înseamnă, de fapt, să fii „asistent medical” într-o lume tot mai grăbită.
Să asculți, să alini, să înveți să spui „va fi bine” nu doar ca formulă, ci ca promisiune.
Pe parcursul serii, am privit reportajul „Medicina și slujirea – cheia unei sănătăți sporite”. Oameni reali, povești reale, zâmbete care vindecă mai mult decât orice tratament. Am înțeles că acolo unde mâinile lucrează cu dragoste, Dumnezeu lucrează prin ele.
Iar muzica live oferită de Daniel Cirț a adăugat o notă de pace — o liniște care nu vine din tăcere, ci din recunoștință.
PROFESIA, CA O RUGĂCIUNE
Am fost crescuți să credem că profesia e un mijloc prin care ne întreținem viața. Dar adevărul e că ea poate fi și o cale prin care o dăruim altora.
Apostolul Pavel scria: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”
Pentru cine lucrează în domeniul medical, aceste cuvinte au o greutate aparte.
Acolo, între viață și durere, între o procedură și o rugăciune, omul în halat devine un slujitor al speranței.
Scriptura ne mai spune: „Dobândește priceperea, și cu tot ce ai, dobândește înțelepciunea.” (Proverbe 4:7)
Poate că tocmai de aceea, în fiecare gest făcut cu grijă — o injecție, o pansare, o vorbă blândă — se ascunde o formă de înțelepciune divină: aceea de a iubi în mod practic.
CÂND „SĂNĂTATE” DEVINE O ALEGERE ZILNICĂ
Ne spunem „sănătate” din obișnuință, la masă, la telefon, când cineva strănută.
Dar rareori ne gândim câtă putere are cuvântul acesta.
A-l rosti cu sens înseamnă a binecuvânta.
A-l trăi înseamnă a avea grijă de tine și de cel de lângă tine, în trup, dar și în suflet.
„Spuneți-vă sănătate unii altora” nu e doar o recomandare, ci o poruncă a iubirii practice.
E chemarea de a fi atenți, de a ne opri din goana zilnică și de a privi omul din fața noastră cu empatie.
Uneori, cel mai bun tratament nu e o rețetă, ci o vorbă caldă spusă la momentul potrivit.
UN DIALOG CARE CONTINUĂ
Publicul a fost parte din această poveste.
Mesajele trimise în direct, la numărul 0751 400 300, au adus în platou voci din toată țara, oameni care au povestit experiențe, au mulțumit medicilor, au mărturisit cum credința i-a ajutat să se ridice după boală.
A fost, într-un fel, o rugăciune colectivă spusă cu voce tare: „Doamne, dă-ne sănătate — și fă-ne instrumente ale ei.”
SĂNĂTATEA, CA SLUJIRE A INIMII
Când lumina s-a stins în platou, tema a rămas aprinsă în mintea celor care au privit.
Am înțeles încă o dată că sănătatea nu e doar o stare a corpului, ci și o stare a inimii.
Și că slujirea nu e doar un rol din biserică, ci o alegere pe care o faci zilnic, în felul în care vorbești, asculți, ajuți.
„Totul pentru Evanghelie” nu e doar un titlu de emisiune. E o viață trăită în fiecare zi, în tăcerea saloanelor, în vocile celor care spun „Mulțumesc”, în zâmbetele celor care se simt văzuți.
Pentru că, până la urmă, Evanghelia se predică nu doar prin cuvinte, ci prin felul în care ne spunem sănătate unii altora.
Autor: Florentina Neacșu-Adamescu, jurnalist și realizator al programului „Dimineți cu rost” la Radio Vocea Speranței
Tema pare simplă, dar în spatele ei se ascunde o chemare profundă: cum putem îmbina sănătatea cu slujirea, știința cu credința, munca zilnică cu iubirea de oameni?
CÂND MEDICINA DEVINE SLUJIRE
În platou, atmosfera a fost calmă, dar vie.
Prof. drd. Corina-Loredana Diaconu, directorul Școlii Postliceale Sanitare „Doctor Luca” din Cernica, și pastorul Ilie Panaite, directorul școlii din Brăila, nu vorbeau despre profesii, ci despre misiuni.
Amândoi au adus cuvinte simple, dar grele de sens: că sănătatea nu începe în spital, ci în inimă; că mâinile care vindecă trebuie mai întâi să fie pline de compasiune.
Împreună cu ei, Sorin Rubinescu, medic stomatolog și profesor, Ramona Costea, profesor de specialitate, și două eleve, Elena-Alexandra Jubea și Raluca Bratu, au vorbit despre ce înseamnă, de fapt, să fii „asistent medical” într-o lume tot mai grăbită.
Să asculți, să alini, să înveți să spui „va fi bine” nu doar ca formulă, ci ca promisiune.
Pe parcursul serii, am privit reportajul „Medicina și slujirea – cheia unei sănătăți sporite”. Oameni reali, povești reale, zâmbete care vindecă mai mult decât orice tratament. Am înțeles că acolo unde mâinile lucrează cu dragoste, Dumnezeu lucrează prin ele.
Iar muzica live oferită de Daniel Cirț a adăugat o notă de pace — o liniște care nu vine din tăcere, ci din recunoștință.
PROFESIA, CA O RUGĂCIUNE
Am fost crescuți să credem că profesia e un mijloc prin care ne întreținem viața. Dar adevărul e că ea poate fi și o cale prin care o dăruim altora.
Apostolul Pavel scria: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”
Pentru cine lucrează în domeniul medical, aceste cuvinte au o greutate aparte.
Acolo, între viață și durere, între o procedură și o rugăciune, omul în halat devine un slujitor al speranței.
Scriptura ne mai spune: „Dobândește priceperea, și cu tot ce ai, dobândește înțelepciunea.” (Proverbe 4:7)
Poate că tocmai de aceea, în fiecare gest făcut cu grijă — o injecție, o pansare, o vorbă blândă — se ascunde o formă de înțelepciune divină: aceea de a iubi în mod practic.
CÂND „SĂNĂTATE” DEVINE O ALEGERE ZILNICĂ
Ne spunem „sănătate” din obișnuință, la masă, la telefon, când cineva strănută.
Dar rareori ne gândim câtă putere are cuvântul acesta.
A-l rosti cu sens înseamnă a binecuvânta.
A-l trăi înseamnă a avea grijă de tine și de cel de lângă tine, în trup, dar și în suflet.
„Spuneți-vă sănătate unii altora” nu e doar o recomandare, ci o poruncă a iubirii practice.
E chemarea de a fi atenți, de a ne opri din goana zilnică și de a privi omul din fața noastră cu empatie.
Uneori, cel mai bun tratament nu e o rețetă, ci o vorbă caldă spusă la momentul potrivit.
UN DIALOG CARE CONTINUĂ
Publicul a fost parte din această poveste.
Mesajele trimise în direct, la numărul 0751 400 300, au adus în platou voci din toată țara, oameni care au povestit experiențe, au mulțumit medicilor, au mărturisit cum credința i-a ajutat să se ridice după boală.
A fost, într-un fel, o rugăciune colectivă spusă cu voce tare: „Doamne, dă-ne sănătate — și fă-ne instrumente ale ei.”
SĂNĂTATEA, CA SLUJIRE A INIMII
Când lumina s-a stins în platou, tema a rămas aprinsă în mintea celor care au privit.
Am înțeles încă o dată că sănătatea nu e doar o stare a corpului, ci și o stare a inimii.
Și că slujirea nu e doar un rol din biserică, ci o alegere pe care o faci zilnic, în felul în care vorbești, asculți, ajuți.
„Totul pentru Evanghelie” nu e doar un titlu de emisiune. E o viață trăită în fiecare zi, în tăcerea saloanelor, în vocile celor care spun „Mulțumesc”, în zâmbetele celor care se simt văzuți.
Pentru că, până la urmă, Evanghelia se predică nu doar prin cuvinte, ci prin felul în care ne spunem sănătate unii altora.
Autor: Florentina Neacșu-Adamescu, jurnalist și realizator al programului „Dimineți cu rost” la Radio Vocea Speranței
