16.03.2022- Libertatea religioasă este mai complexă decât se observă la prima vedere. Deși credința în libertatea religioasă este la fel de veche ca și religia însăși, abia în ultimii 250 de ani statele și comunitatea internațională și-au exprimat mai clar angajamentul de a apăra această libertate umană fundamentală. „Experimentul american”, înscris în constituție în perioada 1789-1791, a articulat în mod clar o înțelegere esențială acestei libertăți prin separarea formală a Bisericii și a Statului și prin interzicerea adoptării oricărei „legi privind recunoașterea unei religii de stat sau interzicerea exercitării libere a religiei”. La scurt timp, și alte constituții au reflectat o înțelegere similară, însă a fost necesar mai mult timp pentru a se dezvolta un consens privind libertatea religioasă în comunitatea internațională.
O organizație cu rol catalizator în a ajunge la acest consens internațional a fost International Religious Liberty Association [IRLA,Asociația Internațională pentru Libertate Religioasă], o organizație cu o istorie fascinantă, care datează de la înființarea sa în anul 1893. Asociația pentru libertate religioasă a fost creată după ce Senatul Statelor Unite a propus o lege care ar fi încălcat direct prevederile primului amendament al Constituției Statelor Unite.
În 1888, liderii adventiști au luat poziție împotriva a două proiecte de lege introduse în Senatul american de senatorul Henry W. Blair din New Hampshire. Primul proiect de lege cerea promovarea zilei de duminică, înțeleasă ca Ziua Domnului, ca zi de odihnă, a cărei respectare urma să fie impusă la nivel național. Cel de-al doilea proiect de lege propunea un amendament la constituție prin care se cerea ca școlile publice să predea „principiile religiei creștine”.
Unul dintre liderii pionierilor adventiști de ziua a șaptea, Alonzo T. Jones, viitor editor al revistei Adventist Review, s-a prezentat chiar în fața Congresului pentru a opri legea duminicală și prevederea de a face din America o națiune creștină. Era, așa cum a descris el în mod clar, o problemă de libertate religioasă.
Un an mai târziu, în 1889, adventiștii de ziua a șaptea au creat o asociație pentru a promova libertatea religioasă. Aceasta s-a numit „The National Religious Liberty Association” [Asociația Națională pentru Libertate Religioasă]. Această mișcare a fost amplificată în 1893, când asociația s-a extins și a devenit International Religious Liberty Association.
Implicarea actorilor politici și religioși la începutul existenței Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a devenit o alegere deliberată. Unii ar spune că acest lucru a fost o necesitate pentru ca Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea să fie credibilă și relevantă în spațiul public. Promovarea libertății religioase era menită să fie în beneficiul tuturor. Adventiștii de ziua a șaptea înțeleg libertatea religioasă ca pe un drept universal al omului, care nu poate fi limitat la un grup cu excluderea altora.
Astăzi, implicarea comunității internaționale, inclusiv a instituțiilor globale și naționale, pentru a promova poziția fundamentală și centrală a libertății religioase este încă vitală.
O organizație cu rol catalizator în a ajunge la acest consens internațional a fost International Religious Liberty Association [IRLA,Asociația Internațională pentru Libertate Religioasă], o organizație cu o istorie fascinantă, care datează de la înființarea sa în anul 1893. Asociația pentru libertate religioasă a fost creată după ce Senatul Statelor Unite a propus o lege care ar fi încălcat direct prevederile primului amendament al Constituției Statelor Unite.
În 1888, liderii adventiști au luat poziție împotriva a două proiecte de lege introduse în Senatul american de senatorul Henry W. Blair din New Hampshire. Primul proiect de lege cerea promovarea zilei de duminică, înțeleasă ca Ziua Domnului, ca zi de odihnă, a cărei respectare urma să fie impusă la nivel național. Cel de-al doilea proiect de lege propunea un amendament la constituție prin care se cerea ca școlile publice să predea „principiile religiei creștine”.
Unul dintre liderii pionierilor adventiști de ziua a șaptea, Alonzo T. Jones, viitor editor al revistei Adventist Review, s-a prezentat chiar în fața Congresului pentru a opri legea duminicală și prevederea de a face din America o națiune creștină. Era, așa cum a descris el în mod clar, o problemă de libertate religioasă.
Un an mai târziu, în 1889, adventiștii de ziua a șaptea au creat o asociație pentru a promova libertatea religioasă. Aceasta s-a numit „The National Religious Liberty Association” [Asociația Națională pentru Libertate Religioasă]. Această mișcare a fost amplificată în 1893, când asociația s-a extins și a devenit International Religious Liberty Association.
Implicarea actorilor politici și religioși la începutul existenței Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a devenit o alegere deliberată. Unii ar spune că acest lucru a fost o necesitate pentru ca Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea să fie credibilă și relevantă în spațiul public. Promovarea libertății religioase era menită să fie în beneficiul tuturor. Adventiștii de ziua a șaptea înțeleg libertatea religioasă ca pe un drept universal al omului, care nu poate fi limitat la un grup cu excluderea altora.
Astăzi, implicarea comunității internaționale, inclusiv a instituțiilor globale și naționale, pentru a promova poziția fundamentală și centrală a libertății religioase este încă vitală.
sursa: Adventist.ro
