Sâmbăta trecută un cotidian local belgian anunța că recent a avut loc prima eutanasiere a unui minor, de după modificarea legii privind eutanasia în februarie 2014.
Un copil de 17 ani care suferea de o boală terminală și care, potrivit comisiei federale pentru eutanasie din Belgia „suferea dureri fizice insuportabie” este primul minor din lume, eutanasiat la cerere, de medici, cu consimțământul părinților, a informat BBC. Wim Distelmans, șeful comisiei pentru eutanasie, a declarat că adolescentului i-a fost mai întâi indusă o comă, prin „sedare paleativă”, ceea ce face parte din procesul de eutanasiere. Distelmans a declarat pentru Reuters că un medic local a raportat eutanasia către comitet în urmă cu o săptămână.
Condiții legale
Belgia este singura țară din lume care permite eutanasierea minorilor de orice vârstă. Condițiile impuse prin lege sunt ca minorul să fie conștient la data emiterii cererii, să facă dovada discernământului și să sufere de o boală incurabilă care îi provoacă dureri constante și insuportabile. (În contrast, un adult care solicită eutanasia în Belgia nu trebuie neapărat să sufere de o boală terminală, însă el trebuie să fie competent din punct de vedere mintal.) Pacienții sub 18 ani nu pot fi eutanasiați fără consimțământul părinților sau a tutorilor legali. De asemenea, legea belgiană nu permite eutansierea minorilor pe motiv de suferință psihiatrică. (Din nou, această excepție nu se aplică și în cazul adulților.)
În Olanda, eutanasierea copiilor este de asemenea permisă, însă pacienții minori trebuie să aibă peste 12 ani. În cazul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani, legea olandeză prevede consultarea părinților cu privire la eutanasie, deși normele nu conferă părinților drept de veto. Aceștia se pot opune procesului de eutanasiere doar dacă minorul are sub 16 ani.
Cel mai recent sondaj privind incidența eutanasiei în Belgia raportează o creștere de la 0,3-1,1% (1998-2002), la 4,6% din toate decesele în 2013.
Reacții
„Din fericire, sunt foarte puţini minori care sunt luaţi în considerare pentru eutanasie, dar asta nu înseamnă că trebuie să-le refuzăm dreptul de a muri cu demnitate”, a declarat Distelmans cu privire la eutanasia petrecută cu o săptămână în urmă.
Încă de la concretizarea propunerii de legalizare, venită pe filiera partidului socialist aflat la putere Belgia, însă susținută de majoritatea parlamentului, mai mulți lideri religioși locali au deplâns inițiativa subliniind că toate formele de suferință cauzează disperare, „dar a prescrie eutanasia oamenilor vulnerabili contrazice în mod radical condiția lor de ființe umane. Nu putem aproba o logică care duce la distrugerea fundațiilor societății”. Însă în paginile unor publicații precum Washington Postapăreau, la acea dată, articole în care sunt citați diverși medici spunând că măsura nu ar face decât să introducă în legalitate ceva ce deja se întâmplă deja, în mod informal. Dr. Gerlant van Berlaer, oncolog pediatru, spunea că anual 10 din 100 de cazuri s-ar putea califica drept eutanasie la copii, în Belgia. Doctorii, la rugămințile părinților de a curma suferința copiilor, ar administra doze de analgezice din ce în ce mai mari, până ar deveni letale. „Astăzi sunt disponibile o serie de proceduri paliative de îngrijire şi putem să ne bazăm pe sedative în cazurile mai grave”, a declarat Arhiepiscopul belgian Andre-Joseph Leonard.
Acum doi ani, când judecătorii din Marea Britanie au decis să permită medicilor să înlăture aparatele care o țineau în viață pe Nancy, o fetiță de doi ani irecuperabil de bolnavă, medicii din Belgia au luat poziții opuse față de decizie. Dr. Gerlant van Berlaer, medic pediatru la Spitalul Universitar din Bruxelles, credea că permiterea eutanasiei este un ultim gest de omenie față de niște copii în suferință. „Nu ne jucăm de-a Dumnezeu, aceste vieți nu mai pot fi salvate, iar sfârșitul lor natural ar putea fi dureros, îngrozitor, iar noi, doctorii, tot ce am mai putea face este să-i ajutăm să nu moară aşa”, cita BBC. Însă alți 160 de medici pediatri belgieni au semnat o scrisoare deschisă în care se opun modificării legii, susținând că nu este nicio nevoie urgentă pentru modificarea ei și că medicina modernă este capabilă să reducă durerea chiar și în cazurile cele mai grave. De asemenea, doctorii spuneau că nu există nicio metodă obiectivă de a stabili dacă un copil înțelege cu adevărat ce înseamnă eutanasia.
Astăzi, opiniile par mai puțin împărțite și cel mai puternic motiv care rămâne împotriva practicii deja legalizate este religia. Un om care crede că viața aceasta este tot ce avem și că nu suntem răspunzători în fața nimănui pentru ea are mult mai puține dileme etice în fața problemei eutanasiei și chiar a eutanasierii copiilor. Cu toate astea, nu poți să nu te întrebi, dacă cineva care crede că viața asta e tot ce are, și totuși este dispus să renunțe la ea, ce o fi în sufletul acelui om?
sursa: semneletimpului.ro/ redactor: Alina Kartman
