02.02.2025 - La o săptămână de la jaful din muzeul din Assen, anchetatorii olandezi nu au găsit niciuna dintre piesele dacice de aur furate de hoți. Cei trei suspecți arestați, care au refuzat să comunice cu polițiștii, așteaptă, cel mai probabil, să afle ce dovezi există împotriva lor. Experții români consultați merg pe varianta unui furt la comandă. Între timp, autoritățile de la București spun că bugetul are în rezervă fonduri pentru acordarea unor eventuale recompense care să ajute la recuperarea coifului de la Coțofenești și a braţărilor dacice.
Atacul cu bombă de la muzeul din Assen nu e o excepție pentru spațiul olandez. Anul trecut în Olanda au avut loc 1000 de atacuri cu materiale explozive, atât în locuințe cât și în magazine de bijuterii sau chiar saloane de coafor, potrivit datelor publice. Poliția olandeză a semnalat și apariția așa-zișilor „brokeri penali: persoane care folosesc materiale explozive la cerere, contra unor sume de bani. Așa ar putea fi și suspecții din dosarul tezaurului românesc furat din muzeul Drents. Aceștia refuză să facă declarații poate și pentru că știu că nu vor sta la închisoare prea mult dacă vor fi condamnați, cel mult trei ani.
Mihai Zlat,vicepreşedinte SNPPC: Fapta nu e asumată de aceste persoane. Ei nici măcar nu au vrut să dea o declarație și au lăsat cumva în aer ca justiția și poliția din Olanda să le probeze faptele, să le dovedească faptul că au participat și că au sustras bunurile respective. Tăcerea e o armă des aleasă de cel cercetat pentru ca acesta să vadă dacă poliția și procurorii au probe suficiente.
Un jaf la muzeu realizat numai din dorința de a obține cât mai multe bijuterii valoroase nu pare a se susține pentru că, din sutele de piese de aur și argint, au fost furate numai 4. Așa că furtul la comandă pare paluzibil mai ales că hoții au exploatat singurul punct vulnerabil al clădirii, ușa de evacuare unde se pare că nici nu existau sau nu funcționau senzorii de mișcare.
Dr. Emanuel Petac, expert în patrimoniul cultural mobil: Cu siguranță un act profesionist și asta înseamnă să știi să îți dozezi explozibilul, să știi cât durează să spargi vitrinele, să îți calculezi timpii de intrat și de ieșit, dar asta nu înseamnă că acele persoane care au pus în opera povestea la fața locului și sunt reținute nu înseamnă că aceia au și gândit și că sunt creierul și comanditarul din spate.
Experții spun însă că este posibil că suspecții nici măcar să nu-l cunoască pe cel care le-a dat comanda și să fi fost recrutați și instruiți de un intermediar. Acest mod de operare a fost folosit și în România, când în rândul căutătorilor de comori se anunță că sume mari sunt disponibile pentru achiziția de piese dacice.
Augustin Lazăr, fost procuror general al României: Se știa, de pildă, printre grupurile de detectoriști că există un oarecare sârb care are la dispoziție un milion, un milion și jumatae de euro și oricine are artefacte sau tezaure monetare de aur are desfacere la acest intermediar care venea de la Viena sau Munchen pentru a cumpăra ceea ce se fura din siturile arheologice.
Două dintre brățările furate acum, fac parte din lotul de 4 recuperate în 2007 de anchetatorii români. Pentru fiecare s-a plătit atunci o despăgubire de 100.000 de dolari, aproximativ aceeași suma fiind plătită și pentru cea de-a treia brățară, recuperată în 2010 din Bulgaria și dispărută de asemenea din muzeul olandez. Acum guvernanții români anunță disponibilitatea pentru plata unei răscumpărări. Însă coiful unicat de la Cotofenesti are o valoare uriașă, de ordinul milioanelor de euro.
sursa: TVR
Atacul cu bombă de la muzeul din Assen nu e o excepție pentru spațiul olandez. Anul trecut în Olanda au avut loc 1000 de atacuri cu materiale explozive, atât în locuințe cât și în magazine de bijuterii sau chiar saloane de coafor, potrivit datelor publice. Poliția olandeză a semnalat și apariția așa-zișilor „brokeri penali: persoane care folosesc materiale explozive la cerere, contra unor sume de bani. Așa ar putea fi și suspecții din dosarul tezaurului românesc furat din muzeul Drents. Aceștia refuză să facă declarații poate și pentru că știu că nu vor sta la închisoare prea mult dacă vor fi condamnați, cel mult trei ani.
Mihai Zlat,vicepreşedinte SNPPC: Fapta nu e asumată de aceste persoane. Ei nici măcar nu au vrut să dea o declarație și au lăsat cumva în aer ca justiția și poliția din Olanda să le probeze faptele, să le dovedească faptul că au participat și că au sustras bunurile respective. Tăcerea e o armă des aleasă de cel cercetat pentru ca acesta să vadă dacă poliția și procurorii au probe suficiente.
Un jaf la muzeu realizat numai din dorința de a obține cât mai multe bijuterii valoroase nu pare a se susține pentru că, din sutele de piese de aur și argint, au fost furate numai 4. Așa că furtul la comandă pare paluzibil mai ales că hoții au exploatat singurul punct vulnerabil al clădirii, ușa de evacuare unde se pare că nici nu existau sau nu funcționau senzorii de mișcare.
Dr. Emanuel Petac, expert în patrimoniul cultural mobil: Cu siguranță un act profesionist și asta înseamnă să știi să îți dozezi explozibilul, să știi cât durează să spargi vitrinele, să îți calculezi timpii de intrat și de ieșit, dar asta nu înseamnă că acele persoane care au pus în opera povestea la fața locului și sunt reținute nu înseamnă că aceia au și gândit și că sunt creierul și comanditarul din spate.
Experții spun însă că este posibil că suspecții nici măcar să nu-l cunoască pe cel care le-a dat comanda și să fi fost recrutați și instruiți de un intermediar. Acest mod de operare a fost folosit și în România, când în rândul căutătorilor de comori se anunță că sume mari sunt disponibile pentru achiziția de piese dacice.
Augustin Lazăr, fost procuror general al României: Se știa, de pildă, printre grupurile de detectoriști că există un oarecare sârb care are la dispoziție un milion, un milion și jumatae de euro și oricine are artefacte sau tezaure monetare de aur are desfacere la acest intermediar care venea de la Viena sau Munchen pentru a cumpăra ceea ce se fura din siturile arheologice.
Două dintre brățările furate acum, fac parte din lotul de 4 recuperate în 2007 de anchetatorii români. Pentru fiecare s-a plătit atunci o despăgubire de 100.000 de dolari, aproximativ aceeași suma fiind plătită și pentru cea de-a treia brățară, recuperată în 2010 din Bulgaria și dispărută de asemenea din muzeul olandez. Acum guvernanții români anunță disponibilitatea pentru plata unei răscumpărări. Însă coiful unicat de la Cotofenesti are o valoare uriașă, de ordinul milioanelor de euro.
sursa: TVR
