Pentru cei obosiţi, stresaţi, care prezintă stări de anxietate, care au probleme de concentrare şi atenţie, plimbările în natură par să fie cel mai bun „medicament”, potrivit oamenilor de ştiinţă.
Un studiu recent sugerează că plimbările în natură schimbă felul în care funcţionează creierul, lucru care contribuie la păstrarea sau îmbunătăţirea sănătăţii mintale. Contactul cu natura ajută în mod considerabil persoanele care suferă de depresie, reduce stresul şi îmbunătăţeşte concentrarea şi atenţia şi face oamenii mai fericiți.
Spre deosebire de situaţia de acum câțiva zeci de ani, astăzi, jumătate din populaţia lumii locuieşte la oraş, înconjurată de betoane, mult zgomot şi tot mai puţine spaţii verzi. Se estimează că până în anul 2050, această proporţie va fi de 70%. Acest lucru, urbanizarea, predispune la anxietate, depresie şi alte boli mintale, potrivit studiilor realizate în domeniu. Totuşi se pare că persoanele care locuiesc într-un mediu urban, dar aproape de spaţii verzi sau deparcuri sau care fac plimbări dese în natură se expun mai puţin riscului de a suferi probleme de natură psihică, notează well.blogs.nytimes.com.
Gregory Bratman, de la Emmett Interdisciplinary Program in Environment and Resources – Standford University, împreună cu colegii săi au efectuat un studiu privind viaţa în mediul urban şi au observat că până şi cele mai scurte plimbări în natură îi făceau pe beneficiarii acestora mai atenţi şi mai fericiţi decât pe cei care se plimbaseră pe străzile oraşului.
Un alt studiu al aceluiaşi autor a examinat mai îndeaproape efectele plimbărilor în natură asupra creierului, în mod concret asupra unei regiuni numite cortex prefrontal subgenual. Aceasta s-a dovedit a fi deosebit de activă în timpul ruminării, definită ca acel set de gânduri persistente, recurente şi negative asupra propriei persoane şi care de obicei anunţă o depresie, potrivit psihoterapia.eu.
Experimentul a fost realizat pe un eşantion de 38 de persoane care locuiau în mediul urban şi nu aveau niciun tip de tulburare mintală. Acestea au fost împărţite în două grupe şi li s-a cerut să facă o plimbare de 90 de minute. Un grup a mers printr-o zonă bogată în vegetaţie în apropierea campusului Standford şi cealaltă grupă, pe străzile aglomerate ale oraşului Palo Alto, California. Toţi participanţii au fost rugaţi să răspundă la un chestionar, înainte şi după plimbare pentru a li se măsura tendinţa spre ruminare şi, de asemenea, le-a fost monitorizată activitatea creierului. Persoanele care merseseră prin mijlocul naturii au demonstrat o scădere a activităţii în zona cortexului prefrontal subgenual şi răspunsuri diferite la chestionar, deci o scădere a tendinţei de ruminare. Luând în considerare aceste rezultate, oamenii de ştiinţă sugerează că plimbările în natură sunt o metodă rapidă şi uşoară de a îmbunătăţi starea de spirit. Bratman subliniază faptul că mai sunt încă multe aspecte de studiat şi multe întrebări fără răspuns; totuşi, recomandă cât mai multe plimbări prin natură.
