Raport îngrijorător despre sărăcie: ce spun specialiştii

Persoanele strămutate devin o provocare majoră pentru ţările în curs de dezvoltare, care găzduiesc 95 % dintre ele, refugiate din cauza a circa zece conflicte, aproape aceleaşi din ultimii douăzeci şi cinci de ani, indică un raport al Băncii Mondiale, publicat joi, relatează AFP. Prezenţa acestor populaţii defavorizate ''afectează perspectivele de dezvoltare ale comunităţilor care le primesc'' şi ''alimentează reacţiile xenofobe, chiar şi în ţările bogate'', scrie autorul raportului, Xavier Devictor.
Instituţia face apel la actorii dezvoltării să ajute mai mult, prin împrumuturi şi donaţii, ţările care primesc persoane strămutate. Circa 65 de milioane de persoane din lume trăiesc strămutate în mod forţat, aproape 1 % din populaţia globului. Printre ele se află 24 milioane de refugiaţi şi solicitanţi de azil care au traversat frontierele şi 41 milioane de persoane strămutate în interiorul graniţelor ţărilor lor.
În cursul ultimilor 25 de ani au fost aproape aceleaşi conflicte care au provocat majoritatea strămutărilor de populaţii: în Afganistan, Irak, Siria, Burundi, Republica Democrată Congo, Somalia, Sudan, Columbia, Caucaz şi fosta Iugoslavie. Siria este singura ţară unde 25 % din populaţia sa este strămutată. Doar un sfert din persoanele strămutate (27 %) revin în regiunea pe care ele au părăsit-o. Printre cele 15 ţări care primesc cei mai mulţi refugiaţi figurează Turcia, Liban, Iordania (toate vecine cu Siria), cu un procent de 27 % din totalul refugiaţilor. În Pakistan, vecin cu Afganistan, se află 16 % dintre refugiaţi, Etiopia şi Kenya, vecine cu Somalia şi Sudanul de Sud, găzduiesc 7 %.
Câteva ţări bogate din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (OCDE) ''şi-au deschis porţile, dar majoritatea sunt reticente în a-şi asuma responsabilităţile internaţionale la o scară semnificativă'', este de părere autorul raportului. Banca Mondială este în favoarea unor politici de ajutor care să le permită refugiaţilor şi strămutaţilor să lucreze, să obţină venituri şi să-şi dezvolte competenţele, deoarece ajutorul umanitar care a culminat cu 22 miliarde de dolari în 2015 nu a fost suficient.