Peste 100.000 de români se mută de la oraş la sat în fiecare an, iar din rural către urban vin cu 27% mai puţini.
Plecarea românilor la muncă în străinătate, stresul oraşelor şi crizele economice accentuează un trend început în 1997: oamenii de la sate preferă să meargă să lucreze în străinătate în loc să accepte o slujbă în oraş şi de aceea numărul celor care pleacă din sat în oraş e mai scăzut, în timp ce corporatiştii încep să-şi dezvolte mici afaceri sau să-şi construiască case la ţară.
Această ruralizare nu ajută foarte mult economia, pentru că se înlocuieşte, de exemplu, un venit de 6.000 de lei brut dintr-un oraş dezvoltat care se consumă pe credite, combustibil şi alimente cu un venit mai redus, în timp ce alimentele de la sate provin din autoconsum.
Aproximativ 107.000 de locuitori români s-au mutat de la oraşe la sate în 2015, în timp ce mai puţin de 78.000 de oameni au plecat de la sate la oraşe, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică.
Spre comparaţie, în 1990 numărul românilor care plecau de la oraşe la sate era de patru ori mai mic, în timp ce migraţia rural-urban era de şapte ori mai mare. Cum se explică această situaţie?
„Dacă ne uităm la demografia celor două medii de rezidenţă, vedem că din zona rurală forţa de muncă a migrat în mare parte în străinătate în primul rând din motive economice, iar acest lucru a condus la o diminuare a potenţialului migraţiei de la rural la urban pe plan intern. Oamenii din mediul rural care au migrat au preferat să-şi maximizeze şansele mergând în exteriorul ţării decât să emigreze într-un oraş din România“, a explicat prof. univ. dr. Monica Roman, de la Departamentul de Statistică şi Econometrie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
