Partidul Democrat din SUA tocmai a scris istorie în această săptămână, nominalizând prima femeie care să candideze din partea partidului pentru Casa Albă. În acest context, Rusia este acuzată că ar încerca să boicoteze unitatea partidului, și prin urmare șansele candidatului său, prin publicarea unor conversații purtate pe email de șapte dintre liderii partidului, din care reiese că partidul ar fi fost părtinitor în susținerea lui Clinton împotriva altui candidat din partid.
Bernie Sanders, candidatul democrat socialist care a iscat o adevărată trezire a unei părți a electorarului american care acum cere revoluționarea sistemului politic din SUA, s-a plâns de mai multe ori în timpul campaniei că nu este tratat în mod corect, că este marginalizat și că tot sistemul este deja „aranjat”. Bernie Sanders ar fi putut să fie astăzi în locul lui Hillary Clinton, iar susținerea sa este extrem de importantă pentru a-i aduce lui Clinton voturile de care are nevoie să câștige în noiembrie împotriva lui Donald Trump.
Cei din echipa lui Clinton, dar și experți în furt de date cred că este o prea mare coincidență că în acest context și tocmai în pragul deschiderii Convenției Naționale Democrate, în care importanți oameni politici, printre care și Sanders, sunt programați să țină discursuri de susținere a candidatului Clinton, Wikileaks să publice aproximativ 19.000 de emailuri care validează suspiciunile lui Sanders.
Cum se face politică în America?
Față de ce s-a întâmplat la Convenția Națională Republicană care s-a dovedit a fi un fel de reuniune a celor mai infantili adulți, Convenția Națională Democrată trebuia să fie cea a adulților maturi. Trebuia să fie un show al unității, păcii și armoniei, în care toată lumea urmărește același scop- alegerea lui Clinton în noiembrie. Însă, publicarea acelor emailuri a stricat cu brio atmosfera. Adepții lui Sanders s-au prezentat și mai determinați ca de obicei, nevrând cu niciun chip să admită înfrângerea și să își predea voturile lui Hillary Clinton. „Dacă nu se poate cu Sanders, atunci mai bine patru ani cu Trump decât opt cu Hillary”, au spus unii dintre cei care au părăsit Convenția după ce Sanders i s-a alăturat lui Clinton.
Din acest punct de vedere, Sanders a făcut ceea ce lumea s-a așteptat să facă, și-a călcat pe inimă pentru a aduce unitate în partidul pe care tot el l-a divizat în campanie, pentru a trage împreună spre un scop mai mare decât ambițiile personale- împiedicarea lui Donald Trump pe parcursul spre Casa Albă. Cu toate acestea, unitatea rămâne iluzorie în partid, în circumstanțele în care adepții lui Sanders nu vor vota pro-Clinton, ci anti-Trump, și în circumstanțele în care președinta partidului a anunțat că la finalul Convenției își va prezenta demisia, ca urmare a emailurilor dezvăluite în presă. În numele partidului s-a realizat și o cerere formală de scuze către candidatul Sanders.
Lumea se întreabă însă dacă aceste acțiuni sunt de ajuns, având în vedere că documentele dau pe față faptul că un partid care se declară neutru i-a ținut tot timpul spatelui lui Clinton, discutând pe față strategii de a-l opri pe Sanders. Unele emailuri erau de-a dreptul batjocoritoare la adresa lui Sanders, liderii partidului spunând foarte clar că acesta „nu va ajunge președinte”. Poate unul dintre cele mai supărătoare emailuri, de-a dreptul lipsit de scrupule, este cel în care Brad Marshall, șef peste finanțele partidului, sugerează următoarea strategie: „S-ar putea să nu facă nicio diferență, dar putem pune pe cineva să pună întrebări despre religia lui. Dacă crede în Dumnezeu. Tot a spus că este de descendență evreiască, dar eu cred că e ateu. Asta ar putea face câteva punte diferență printre oamenii mei. Oamenii mei dintre Baptiștii de Sud ar face o mare diferență între evreu și ateu.” Cu toate acestea, până la urmă religia nu a fost folosită împotriva în campanie și nici nu se poate indica o anumită acțiune în care partidul să fi făcut ceva care să se reflecte cumva în voturile pe statele în care Clinton a câștigat sau Sanders a pierdut. Nici Sanders nu a acuzat niciodată că ar putea fi vorba de vreun tip de fraudă electorală.
Pe de altă parte, imaginea partidului democrat iese șifonată, unitate pare să se țină de un fir de ață, iar capitalul scăzut de încredere pe care Hillary trebuia să îl ridice cumva este și mai afectat. Autenticitatea lui Hillary Clinton este pusă la îndoială de două treimi dintre electorii înregistrați, iar în prezent aceasta este cea mai mare piedică pe care o are de trecut pentru a ajunge președinte. Problema este cu atât mai mare, cu cât rivalul Donald Trump câștigă masiv la capitolul carismă, originalitate, sinceritate, chiar în ciuda faptului că spune lucruri care s-au dovedit a fi false. „Pe lângă faptul că susține varianta rusească cum că SUA este o oligarhie coruptă, publicarea acelor emailuri se potrivește perfect cu discursul lui Trump despre un sistem măsluit și o Hillaru escroacă, care ar trebui să meargă la închisoare după scandalul cu emailuri personale trimise când era secretar de stat”, a declarat un oficial sub anonimitate.
Un hacker român, de vină?
FBI a confirmat că a preluat acest caz pentru a vedea cine este în spatele intruziunii în documentele private ale Partidului Democrat. O compromitere de asemenea natură este destul de gravă și va tratată în consecință, a anunțat FBI-ul.
Se pare că încă din 14 iunie, compania de securitate informatică CrowdStrike, sub contract cu PD, a anunțat că două grupuri de securitate rusești au intrat în rețeaua DNC. Unul, APT 28, obținuse acces în aprilie, iar celălalt, APT 29, obținuse prima dată acces în vara anului 2015. Existența celui de al doilea grup mai era cunoscută și altei companii de securitate informatică, FireEye, din 2014, care a anunțat imediat că suspectează o finanțare din partea guvernului rus, din cauza organizațiilor pe care le urmărea și a tipului de date furate. Mai mult, APT 29 părea să funcționeze pe fusul orar al Moscovei și își întrerupea activitatea în zilele de sărbătoare rusești. Alți oficiali americani au confirmat că grupul pare sponsorizat de guvernul rus din cauza nivelul incredibil de sofisticat al atacurilor pe care le lansează.
Cu toate astea, un individ care se autointitulează Guciffer 2 și care pretinde că este român, a declarat „rușine celor de la CrowdStrike”, pretinzând că el a spart serverele partidului, ca un proiect personal pentru care își riscă viața. Cu toate astea, CrowdStrike își menține punctul de vedere, în timp ce alte companii din domenii cred că Guciffer 2 este un front creat de agențiile de inteligență rusești.
Guciffer 2 se vrea a fi urmașul lui Guciffer, un hacker român pe numele real Marcel Lazăr Lehel. Acesta a fost extrădat anul acesta în custodia FBI pentru a fi judecat cu privire la mai multe infracțiuni cibernetice, printre care spargerea conturilor unor politicieni precum Sidney Blumenthal, un confident al fostului secretar de stat Colin Powell, precum și a mai multor membri din familia Bush. Hackerul a susținut că a obținut acces la serverul privat de e-mail al lui Hillary Clinton, ca apoi să admită că a mințit.
Folosirea platformei Wikileaks pentru publicarea datelor le-a conferit legitimitate, dar totodată arată că site-ul nu are scrupule în ceea ce privește proveniența datelor sau scopul publicării lor. Pe lângă emailuri au mai fost publicate informații personale, precum numerele cardurilor de credit și numerele de securitate socială a mai multor donatori democratici, ceea ce arată că Wikileaks ori nu a analizat cum trebuie documentele, ori nu i-a păsat.
Interesul Rusiei?
Dar ce interes ar fi avut rușii să facă asta? După o discuție a secretatului de stat american cu omologul său rus pe această temă, președintele Obama a spus că ceea ce s-a întâmplat este caracteristic comportamentului guvernului rus de spargere nu doar a sistemelor informatice guvernamentale, ci și private, și că deși nu se poate pronunța în privința scopului este cunoscută deja admirația candidatului Donald Trump pentru președintele Putin. Dar nu doar față de persoana sa, ci și față de politica sa internă, adică naționalistă, dar și externă. Trump a declarat curând că dacă va deveni președinte nu va putea garanta ajutorarea militară a niciunui stat NATO în cazul unei invazii rusești. Acuzațiile Partidului Democrat american democrati sunt „absurde” și țin de o utilizare „maniacală” a Rusiei în campania electorala americană. „Aceste informații au fost imediat dezmințite de familia candidatului la alegerile prezidențiale”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, făcând referire în mod ironic chiar la o declarație a fiului candidatului republican Donald Trump. Există însă și un motiv chiar personal pentru o asemenea intruziune, notează Politico.eu. Kremlinul o urăște pe Hillary Clinton încă de la protestele în masă organizate împotriva președintelui rus în decembrie 2011, când Putin era acuzat de fraudarea alegerilor. Atunci, Putin a spus clar cine credea că se afla în spatele lor: secretarul de stat american Hillary Clinton. Cinci ani mai târziu, Putin ar căuta să se răzbune.
Indiferent care ar fi motivul, Obama are dreptate să spună că asemenea gesturi sunt caracteristice pentru guvernul rus, având în vedere că acesta are o lungă istorie de subminare a Vestului prin sprijinirea partidelor și candidaților din aripa dreaptă a Europei, notează Foreign Policy. Moscova a penetrat serverele Comisiei electorale din Ucraina în 2014, îngreunând numărarea voturilor și încercând chiar măsluirea rezultatelor. În alte părți, ajută partidele antisistem care împărtășesc interesele lui Putin în prevenirea extinderii UE și stoparea integrarării europene.În Franța, Frontul Național a primit un împrumut de peste 30 de milioane de dolari din partea băncilor rusești. De altfel, Marine le Pen a susținut aventurile războinice ale lui Putin în Estul Europei precum și anexarea Crimeei. Jean Marie Le-Pen a împrumutat de asemenea, mai mult de 2 milioane $ de la o companie deținută de un fost agent KGB. În Germania, AFD, partidul de extremă dreapta are legături cu mișcarea politică a lui Putin, îndeosebi la nivelul organizațiilor de tineret. Iar în Țările de Jos, partidul antieuropean a forțat un referendum public asupra acordului de liber schimb cu Ucraina. Cu toate acestea, chiar și guvernul american are o istorie la fel de rușinoasă din acest punct de vedere, iar Putin le aduce mereu aminte de imixtiunea în treburile interne ale diferitelor state, mai exact de politicile de schimbare de regim operate în țări precum Irak sau Libia. Dar chiar mai subtil, și CIA-ul a lansat operațiuni sub acoperite menite să influențeze alegerile din alte state, de-a lungul anilor, prima fiind în Italia în 1948, când CIA s-a asigurat că nu vor ajunge comuniștii la putere. Ca să nu mai spunem că SUA sunt și un lider global în spionajul cibernetic, adaugă Jack Goldsmith, profesor la Harvard Law School.
Dacă este adevărată implicația rușilor în acest scandal al emailurilor înseamnă că Rusia își mută mașinăria de propagandă dincolo de Atlantic. Să vorbim despre o prietenie de la distanță între Trump și Putin ar înseamnă să simplificăm lucrurile. Acțiunile Rusiei nu reflectă atât un gest de prietenie față de Trump sau un gest de ură față de Clinton, cât o dorință de a discredita sistemul politic american. „Este în interesul Rusiei să arate că SUA sunt profund afectate de corupție politică la cel mai înalt nivel și de nemulțumire populară. Și se potrivește foarte bine în această poveste dacă Casa Albă se grăbește să îi critice pe alții, înainte să își pună casa în ordine,” explică Andrew Weiss, analist rus din cadrul Carnegie Endowment for International Peace, un think tank din Washington.
sursa: semneletimpului.ro
