Disonanța mușcă din stima de sine și din sentimentul de control, dacă fac totul corect, de ce simt că pierd?”.
Potrivit psihologului Radu Leca, în spatele unui simplu bon fiscal se ascunde o lovitură identitară: „Câștig mai bine, dar cumpăr mai puțin și parcă nu mai știu cine sunt în raport cu banii”.
Pe măsură ce realitatea economică se schimbă rapid, mintea se întoarce la scenarii vechi de supraviețuire: oamenii strâng, amână, renunță. Așa apare „scarcity mindset-ul”, modul psihologic prin care viitorul se reduce la următoarea factură, iar planurile se dizolvă sub presiunea prezentului. „Nu mă mai gândesc la vară sau la planuri, mă gândesc la ziua de salariu.”
Comparația socială apasă și mai puternic. În fotografii, totul pare accesibil — vacanțe, mese în oraș, cumpărături. În realitate, portofelul spune altceva. Discrepanța produce rușine, tăcere și izolare. „Toți par că o duc bine, iar eu număr mereu restul”.
Tensiunea se mută și în familie, explică psihologul. Deciziile financiare devin discuții delicate, iar calculele zilnice sunt purtate, de obicei, în tăcere de cel care ține bugetul. „Nu sunt doar cifre, sunt priorități cu sentimente atașate”, explică Leca. De aici până la conflicte mici, dar frecvente, e un singur pas: „Nu ne certăm pentru bani, ne certăm pentru ce e important pentru fiecare.”
În cultura locală, românul gospodar își definește valorile prin capacitatea de a avea rezerve și de a-și proteja familia. Când rezervele scad, demnitatea se zguduie, chiar dacă vina nu aparține individului, ci contextului economic. „Nu m-am schimbat eu, s-au schimbat prețurile, dar tot eu mă simt vinovat”, spun mulți dintre cei afectați.
Presiunea constantă duce la „neputință învățată” — senzația că nimic nu e suficient și că orice efort e în zadar. Asta se traduce în oboseală financiară, impulsivitate la cumpărături și remușcare imediată: un cerc închis al stresului. Ieșirea, spune Leca, începe cu pași mici și vizibili. „Dacă nu pot controla tot, aleg să controlez următoarea decizie.”
Psihologul recomandă unelte simple pentru refacerea controlului: structurarea bugetului în trei categorii — esențial, plăceri mici, planuri — și transformarea discuțiilor despre bani în conversații regulate, nu în explozii lunare. „Când văd planul, frica scade și apar alegerile”, subliniază Leca.
La nivel tehnic, rutina protejează deciziile: liste fixe, zile dedicate cumpărăturilor, comparații făcute la nivel de coș, nu de produs. Economisirile automate și separarea cheltuielilor în conturi sau plicuri reduc presiunea mentală. „Nu pot schimba piața, dar îmi pot schimba pilotul automat”, sintetizează psihologul.
sursa: TVR
