10.12.2025 - În perioadele în care ritmul zilnic nu lasă loc de respirație, emoțiile tind să se adune și să devină copleșitoare. Psihologul Radu Leca explică de ce reglajul emoțional nu înseamnă blocarea trăirilor, ci recunoașterea lor rapidă și stabilirea unor rutine simple. „Emoțiile au pauze scurte, iar programul nostru rareori le oferă una”, spune specialistul.
Atunci când zilele se succed fără spațiu de respiro, prima pierdere este atenția: semnalele subtile ale corpului trec neobservate, iar emoțiile se adună ca praful sub un covor gros. Gestionarea emoțiilor nu înseamnă blocarea lor, ci recunoașterea rapidă – ca pe niște musafiri fără preaviz.
Le vezi, le saluți, le așezi pe un scaun și le întrebi ce au de spus. E util să denumești simplu ce simți: „îngrijorare”, „oboseală”, „irritare”, „vină”. Etichetarea nu rezolvă totul, dar scade intensitatea în câteva secunde. „Dacă îi spui pe nume, nu te mai sperie la fel”, spune Radu Leca.
Corpul e primul care știe și ultimul întrebat. De multe ori, emoția nu e decât o respirație superficială blocată între două notificări. Respirația profundă, coborâtă în abdomen, nu este un truc de mindfulness pentru rețele sociale, ci un mecanism fiziologic care schimbă ritmul sistemului nervos.
Două minute de respirație cu expirații mai lungi decât inspirațiile pot muta organismul de la stare de alarmă la vigilență calmă. Nu trebuie să fie perfect, doar repetat.
Apoi vine triajul: nu toate sarcinile sunt urgente, iar nu toate emoțiile cer soluții – unele au nevoie doar de martori.
Când ești presat, fă o listă minimală: două lucruri critice, unul important, restul „dacă rămâne timp”. Emoțiile devin mai suportabile atunci când agenda nu e un labirint, ci o potecă clară.
Limitele nu sunt egoism, ci granițe care permit recoltarea a ceea ce ai semănat. „Nu pot face totul, dar pot face ce contează azi”, amintește Radu Leca.
Obiceiurile bune sunt infrastructura emoțiilor stabile. Somnul suficient, un mic dejun simplu, 10 minute de mișcare și un pahar de apă la fiecare tranziție par detalii minore, dar reduc semnificativ zgomotul de fond.
sursa: TVR Info
Atunci când zilele se succed fără spațiu de respiro, prima pierdere este atenția: semnalele subtile ale corpului trec neobservate, iar emoțiile se adună ca praful sub un covor gros. Gestionarea emoțiilor nu înseamnă blocarea lor, ci recunoașterea rapidă – ca pe niște musafiri fără preaviz.
Le vezi, le saluți, le așezi pe un scaun și le întrebi ce au de spus. E util să denumești simplu ce simți: „îngrijorare”, „oboseală”, „irritare”, „vină”. Etichetarea nu rezolvă totul, dar scade intensitatea în câteva secunde. „Dacă îi spui pe nume, nu te mai sperie la fel”, spune Radu Leca.
Corpul e primul care știe și ultimul întrebat. De multe ori, emoția nu e decât o respirație superficială blocată între două notificări. Respirația profundă, coborâtă în abdomen, nu este un truc de mindfulness pentru rețele sociale, ci un mecanism fiziologic care schimbă ritmul sistemului nervos.
Două minute de respirație cu expirații mai lungi decât inspirațiile pot muta organismul de la stare de alarmă la vigilență calmă. Nu trebuie să fie perfect, doar repetat.
Apoi vine triajul: nu toate sarcinile sunt urgente, iar nu toate emoțiile cer soluții – unele au nevoie doar de martori.
Când ești presat, fă o listă minimală: două lucruri critice, unul important, restul „dacă rămâne timp”. Emoțiile devin mai suportabile atunci când agenda nu e un labirint, ci o potecă clară.
Limitele nu sunt egoism, ci granițe care permit recoltarea a ceea ce ai semănat. „Nu pot face totul, dar pot face ce contează azi”, amintește Radu Leca.
Obiceiurile bune sunt infrastructura emoțiilor stabile. Somnul suficient, un mic dejun simplu, 10 minute de mișcare și un pahar de apă la fiecare tranziție par detalii minore, dar reduc semnificativ zgomotul de fond.
sursa: TVR Info
